Search

Procedura de încheiere a unui acord a evoluat mult de la un proces strict formalizat la încheierea unui acord folosind rețele de calculatoare. În prezent, aproape toate sistemele juridice reglementează principalele etape ale procesului precontractual - direcția ofertei, analiza și acceptarea acesteia către destinatari, precum și încheierea contractului în timpul procesului de negociere. Cu toate acestea, intensitatea unei astfel de reglementări și gama de relații reglementate diferă în fiecare familie juridică și chiar în statele aparținând aceleiași familii juridice (de exemplu, Marea Britanie și Statele Unite). Procesul de negocieri între părți în timpul încheierii unui acord a rămas cel mai puțin reglementat, deși încercările de reglementare a unor elemente ale procesului de negociere sunt observate în aproape toate sistemele juridice (de exemplu, stabilirea răspunderii precontractuale, statutul juridic). a relaţiilor precontractuale). Din acest motiv, este deosebit de interesant să analizăm Convenția ONU de la Viena.

Glomerulonefrita cronică se dezvoltă treptat, poate fi depistată ocazional în absența simptoamelor [19]. Varianta cronică a bolii nu are o cauză certă. Glomerulonefritele cronice sunt cauza de la 35% până la 55% din insuficiență renală în stadiu terminal, în funcție de țări sau regiuni [20, 22]. Scopul acestei lucrări - stabilirea și evaluarea prognosticului glomerulonefritelor cronice în dependență de tratamentul aplicat la pacienții cu glomerulonefrită cronică. A fost stabilit - în dependență de sindromul clinic principal prezent: 29 (48,3%) pacienți – au fost cu forma mixta, 16 (26,6%) pacienți – cu sindromul nefritic, 11 (18,3%) pacienți – cu sindromul nefrotic, 3 (5%) pacient – cu forma hematurica și 1 (1,6%) pacient – cu sindromul hipertensiv. După tratamentul aplicat: 57 (95%) din toți pacienți primesc terapie antihipertensivă; 52 (86,6%) pacienți primesc diuretice; 49 (81,6%) pacienți primesc statine; 31 (51,6%) pacienți administrează glucocorticosteroizi; 29 (48,3%) pacienți primesc citostatice; 20 (33,3%) sunt cu terapie antianemica.

În articolul respectiv este prezentată evoluţia formării școlilor științifice medicale naţionale, formarea cărora începe odată cu instituirea învățământului medical superior din Republica Moldova, prin fondarea în anul 1945 a Institutului de Stat de Medicină din Chişinău (azi Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”). Pe parcursul celor 75 de ani de activitate a USMF „Nicolae Testemiţanu” s-au format şcoli științifice naţionale practic în toate domeniile medicinei. Actualmente toate școlile științifice, cât şi catedrele şi instituţiile științifice medicale din ţară sunt conduse de savanţi-medici absolvenţi ai Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”.

Limba este supusă unui proces de dublă definire: prin atributul sistemului de realitate statică, datorată inerției la schimbare, și prin caracterul de permanentă producere de acte de limbaj, prin vorbire. Sub presiunea nevoilor concrete de comunicare, o limbă se află într-o continuă dinamică ce asigură progresul sau regresul limbii, ambele aspecte, alături de modificările neutre, reprezentînd, în fapt, evoluția limbii. Articolul vine astfel cu o necesară delimitare conceptuală între evoluția și progresul limbii, pe de o parte, dar și între cauzele ce determină evoluția și evoluția în sine, ca proces.Lingvistica a cunoscut abordări radical diferite asupra obiectului său de studiu, limbajul natural uman: perspectivele asupra limbii diferă de la rețeaua de relații care fac elementele ce compun o limbă sau alta să capete calitatea de sisteme, la produs al libertății și voinței umane, căci limba nu poate fi separată de libertatea vorbitorilor, sau la atenția acordată semnificațiilor, acestea fiind întotdeauna construite social, pe baza interacțiunilor dintre membrii unei comunități. Într-o atare diversitate a punctelor de vedere exprimate în care divergența domină convergența, articolul își propune în subsidiar să fixeze din perspectivă diacronică definirea lingvisticii ca însemnînd, în principal, istoria evoluțiilor pe care limbajul le-a cunoscut de la începuturile sale.

Entitățile naturale primare—plantele și animalele—sau derivate—societatea, limba și cultura—apar prin anevoios travaliu diacronic, au a răspunde unor nevoi dezvoltate diacronic, există și funcționează diacronic. Cu toate acestea, prin instrumentele sale, omul poate doar percepe și surprinde fragmentul, fixîndu-l pentru o clipă prelungită, motiv obiectiv pentru care el segmentează realitatea spațio-temporală în conformitate cu propriile proporții și capacități. Aceasta însă nu se poate supune segregării nefirești a unuia dintre produsele și elementele ei, pe deplin neputînd fi înțeleasă decît așa cum există ea, ca întreg. După completarea parcursului sincronic, cea care poate oferi cuprinderea și înțelegerea întregului care devine este calea metodei diacronice.