Search

Introduction. Hepatitis E is an acute liver disease caused by E hepatitis virus (HEV), representing a global public health problem comparable with other transmissible infections. Aim. The purpose of this paper is to present the epidemiological, clinical, biological and evolutive aspects of HEV infection. Material and method. An estimated 20 million infections are annually reported worldwide with higher prevalence rates recorded in South-East Asia (over 60% of infections and over 65% of HEV related deaths). In Romania the incidence of HEV in 2009 was 12%, the frequency of infection being limited to the anti-HEV specific IgG antibodies seroprevalence. Results. HEV transmission is predominantly by digestive tract (especially contaminated water) but also by blood, plasma, organ transplant. The incubation period ranges from 21 to 45 days, onset of gastrointestinal simptoms, fever, influenza-like syndrome, asthenia, skin rush, weight loss, abdominal pain, dehydration. The state period is characterized by sclero-tegumentary jaundice (75% cases), skin pruritus, steathoresis, dark urine and pale stools. HEV can cause extrahepatic manifestations (neurological, renal lesions, pancreatitis and haematological disturbencies). Farmacological treatment of HEV infection includes Peg-Inf, Ribavirin and also newest DAAs agents. Discussions. In most patients hepatitis E causes a self-limited disease that lasts for several weeks. Acute infection is generally asymptomatic and is caused by genotype 1 in young people, while genotypes 3 and 4 generally affect immunosuppressed patients. Chronic infection is caused by genotypes 3 and 4 in immunosuppressed pacients (transplanted, HIV-positive and haematological patients) and has a lower incidence and mortality. Evolution of viral hepatitis E may be severe and fulminant due to acute liver failure. A recombinant vaccine approved in China in 2011 opens up prospects for the specific prevention measures in areas identified as being at risk to limit the consequences of hepatitis E virus infection in the general population and exposed groups. Conclusions. Hepatitis E management involves the therapy of chronic infection in immunosuppressed patients, the extrahepatic manifestations and also acute severe HEV infections.

Introducere. Hepatita E este o infecţie acută a ficatului determinată de VHE şi reprezintă o problemă de sănătate publică la nivel internaţional comparabilă cu cea cauzată de alte boli transmisibile. Scop. Scopul acestei lucrări este de a prezenta aspectele epidemiologice, clinico-biologice şi evolutive a infecţie determinată de VHC. Material şi metodă. Anual, în întreaga lume, se înregistrează aproximativ 20 de milioane de infecţii cu VHE. Această boală are o răspândire universală, dar cu prevalenţe mai ridicate în Asia de Sud şi Est, unde se concentrează peste 60% dintre cazuri şi peste 65% dinrte decesele prin HVE. În România, incidenţa HVE în 2009 a fost de 12%, datele privind frecvenţa infecţiilor fiind limitate la studiile de seroprevalenţă ale Ac IgG specifici anti-hepatită E. Rezultate. Transmiterea se realizează preponderent pe cale digestivă (în special prin apă contaminată), dar şi prin sânge, plasmă, transplant de organe. Perioada de incubaţie este cuprinsă între 21 şi 45 de zile. Boala debutează prin tulburări gastro-intestinale (sindrom dispeptic, greţuri, vărsături, inapetenţă), febră, sindrom pseudo-gripal, astenie, erupţie urticariană, scădere în greutate (între 2 şi 4 kg), durere sau disconfort abdominal la nivelul HD, deshidratare. În perioada de stare, bolnavul poate prezenta icter sclero-tegumentar, prurit tegumentar, steatoree, urini hipercrome. În plus faţă de manifestările clasice hepatice, VHE este responsabil pentru tulburări extrahepatice. Acestea includ o serie de sindroame neurologice, leziuni renale, pancreatită şi probleme hematologice. Tratamentul farmacologic al infecţiei cu HVE include Peg-Inf, Ribavirin şi, de asemenea, cei mai noi agenţi DAA. Discuţii. La majoritatea pacienţilor, hepatita E provoacă o boală autolimitată care durează câteva săptămâni. Infecţia acută – în general asimptomatică – este determinată de genotipul 1, care afectează persoanele tinere, genotipurile 3 şi 4 afectând în general imunodeprimaţii. Infecţia cronică este determinată de genotipurile 3 şi 4 la imunodeprimaţi (transplantaţi, pacienţi HIV+, pacienţi hematologici), având incidenţă şi mortalitate inferioare. Evoluţia hepatitei virale E poate fi severă şi fulminantă din cauza insuficienţei hepatice acute. Un vaccin recombinat aprobat şi efectuat în China în 2011 deschide perspective pentru măsurile de prevenire specifice în zonele identificate ca fiind expuse riscului, pentru a limita consecinţele infecţiei cu virusul hepatitei E în populaţia generală şi grupurile expuse. Concluzii. Managementul hepatitei E implică atât terapia pacienţilor cronici sau imunodeprimaţi, cât şi terapia infecţiilor severe acute cu VHE şi a manifestărilor extrahepatice