Search

În prezent, insuficiența cardiacă (IC) reprezintă o provocare majoră în domeniul medical, afectând un număr semnificativ de persoane la nivel global. Cu toate că cercetările anterioare au adus contribuții valoroase, ultimele descoperiri și abordări aduc în prim-plan noi perspective asupra acestei afecțiuni complexe. Din cele analizate se evidențiază o creștere a incidenței IC, în special în rândul persoanelor mai tinere, cu perspective de creștere semnificativă a numărului de internări în viitor. Factorii de risc pentru IC sunt legați de stilul de viață nesănătos și de condiții medicale precum fibrilația atrială, boală arterială coronariană și hipertensiunea arterială. Pentru diagnostic, investigațiile paraclinice, alcătuit din electrocardiogramă și ecocardiografie, sunt esențiale, iar dozarea peptidelor natriuretice plasmatice poate oferi indicii valoroase suplimentare. Prognosticul pacienților cu IC variază în funcție de tipul de IC, fiind influențat de factori ca vârsta, sexul și comorbidități.

Bolile cardiovasculare (BCV) continuă să reprezinte o provocare semnificativă la nivel mondial, inclusiv în Republica Moldova, unde rata mortalității cauzate de acestea rămâne ridicată, situându-se între 57-58% în ultimii ani. Odată cu îmbătrânirea populației, prevalența BCV crește și adesea coexistă cu alte boli, ceea ce determina o multi-morbiditate, care este o provocare suplimentară pentru evaluarea și tratarea pacienților. Bolile cardiovasculare sunt si principala cauză a mortalității premature. A fost efectuată analiza dezvoltării și evoluției factorilor de risc cardiovascular, mortalității si morbidității prin boli cardiovasculare în Republica Moldova comparativ cu Țările membre ale European Society of Cardiology (ESC), care se împart conform statutului de venituri, R. Moldova fiind clasată ca țară cu venituri mai mici de medii. Analiza a fost efectuată conform Atlas of Cardiology.Cu toate că, Republica Moldova nu ocupă o poziție avantajoasă față de alte țări membre ale Societății Europene de Cardiologie, este indiscutabil faptul, ca în țară au fost atinse progrese importante în evoluția metodelor de diagnostic si tratament.. Datele analizate în acest articol identifică diferențe substanțiale între țările membre ESC în ceea ce privește numărul de profesioniști în domeniul cardiologiei, infrastructura disponibilă, precum și accesibilitatea procedurilor cardiologice intervenționale si chirurgicale. Diferite țări au diferite sisteme de asistență medicală, programe educaționale în cardiologie și niveluri ale cheltuielilor pentru sănătate, și desigur, o abordare unică nu se potrivește în mod cert, dar nici nu este posibilă. Indiscutabil, in R. Moldova ar trebui încurajată îmbunătățirea asigurării unei prevenții cardiovasculare, îmbunătățirea asigurării cat mai eficiente cu anumite proceduri diagnostice sau terapeutice pentru a crește calitatea asistenței medicale specializate cardiologice.

Introducere. Deși în ultimele decenii s-au realizat progrese notabile în managementul pacienților cu infarct miocardic fără supradenivelarea segmentului ST (NSTEMI), rata mortalității intraspitalicești rămâne ridicată. Aceasta depinde de un șir de factori: demografici, antropometrici, temporali, socio-economici, etnici și altele. Astfel, decelarea unui algoritm de factori cu valoare predictivă asupra riscului mortalității intraspitalicești se anunță un reper important în contextul gestionării corespunzătoare a acestora. Scopul studiului a fost evaluarea factorilor de prognostic asociați cu moartea intraspitalicească la pacienții cu NSTEMI revascularizați prin intervenție coronariană percutană cu stent (PCI). Materiale și metode. În studiu observațional realizat în perioada 2020-2023 au fost incluși 550 de pacienți cu NSTEMI revascularizați prin PCI. În baza evidențelor clinice și paraclinice de la admitere (date demografice, factorii de risc cardiovascular, istoricul bolii cardiovasculare, comorbidități, prezentarea clinică, clasa Killip, date de laborator, electrocardiograma, ecocardiograma selectate din chestionarul de 180 de puncte) s-au selectat predictorii plauzibili ai mortalității în contextul estimării comparative a 2 loturi: primul - lotul celor decedați (n=23; 4,18%) și al doilea – lotul pacienților care au supraviețuit (n=527, 95,82%).Rezultate. Vârsta medie a pacienților decedați era de 71,39± 2,05 ani vs 66,24±0,45 ani, p71 ani, FCC peste 90 bătăi/min, insuficiența cardiacă avansată, valori majorate ale NT proBNP, creatinina crescută, Scorul GRACE peste 143 de puncte, raportul neutrofile-limfocite peste 6,607, precum și prezența comorbidități cum este boală obstructivă cronică pulmonară (BPCO).

Rezumat.Displazia bronhopulmonară (DBP) - maladie bronhopulmonară cronică, determinată de cauze multifactoriale la copiii născuţi prematur ce evoluează cu sindrom bronhobstructiv, simptome de insuficiență respiratorie, pneumofibroză.Metode: S-a efectuat un studiu analitic, de cohortă al copiilor cu DBP. Comparativ cu copii născuți prematur fără DBP. Scop. Studiul antecedentelor perinatale cu impact asupra sistemului pulmonar la copiii prematuri care au realizat DBP. Rezultate. Studiul a demonstrat, că vârsta de gestație la naștere a copiilor cu DBP este mai mică veridic (p

Primele referințe la termenul de hipertensiune arterială ortostatică (HTAo), care semnifică elevarea valorilor tensionale, la trecerea din clinoîn ortostatism, datează de la începutul anilor 1940 [1]. Actualmente, nu există un consens, în ceea ce privivește termenul de hipertensiune arterială ortostatică, existînd foarte puține rapoarte și studii la acest subiect, în comparație cu hipotensiunea arterială ortostatică (HO), deși ambele patologii, se presupune că au la bază un mecanism fiziopatologic comun - disfuncția sistemului nervos autonom. Deoarece definiția de HTAo, diferă de la un studiu la altul, elaborarea unui consens a devenit problematică, iar recomandări specifice în ceea ce privește tratamentul HTAo nu au fost întocmite, deoarece dovezile referitor la tratamentul HTAo, sunt bazate exclusiv pe studii limitate nerandomizate. Scopul acestui articol este de a sistematiza datele din literatură care abordează definiția, stabilirea diagnosticului și a mecanismelor fiziopatologice a HTAo.

Introducere: Prevalența sindromului metabolic la copii este în creștere, în paralel cu tendințele crescânde ale ratelor de obezitate, acest fapt impune necesitatea unui diagnostic cât mai precoce al factorilor de risc prin utilizarea unor biomarkeri non-invazivi. Scopul studiului: Estimarea factorilor de risc care contribuie la instalarea sindromului metabolic la copii, precum și a unor particularități de diagnostic și tratament.Material și metode: Rezultatele sunt obținute din proiectul de cercetare cu titlul ,, Aspecte evolutive ale sindromului metabolic la copii sub tratament cu inhibitorii lipazei gastrointestinale ”, cu cifrul 20.80009.8007.33, din cadrul Programului de stat 2020-2023, realizat în laboratorului științific de cardiologie pediatrică a IMSP Institutul de Cardiologie, Republica Moldova.În studiu au fost incluși 43 de copii cu vârsta 10-18 ani (lot general al cercetării), cu diagnosticul de sindrom metabolic (SM), estimat în conformitate cu criteriile IDF 2007. Raportul de gen a fost: 24 (55,8%) băieți și 19 (44,2%) fete. Lotul martor la constituit 50 de copii (normotensivi și normoponderali), de vârstă similară (a câte 25 copii (50% în fiecare categorie de vârstă) 26 (52%) băieți și 24 (48%) fetițe), fără anamneză heredo-familială agravată pe patologii cardiovasculare, obezitate și diabet zaharat tip II. În funcție de tratamentul primit pe lângă tratamentul nonfarmacologic copiii s-au divizat în 3 loturi: lotul I au primit IECA (inhibitorii enzimei de conversie a angiotenzinei), lotul II inhibitorii lipazei gastrointestinale (orlip), lotul III ECA și inhibitorii lipazei gastro-intestinale (orlip). Factorii de risc au fost evaluați conform unui chestionar special elaborat. Adipokinele serice (leptina, adiponectina) și TNF-α s-au apreciat prin metoda imunoenzimatica ELISA, hs-PCR prin metoda latex-imunoturbidimetrie, iar insulina serică metoda imunochimică cu detecție prin electrochemiluminiscență (ECLIA). Protocolul studiului a fost aprobat de către Comisia de Etică Medicală (proces verbal nr.2 din 20 februarie 2020). Rezultate: Majoritatea copiilor au fost sedentari, au avut o alimentație defectuoasă, precum și o anamneză heredocolaterală agravată prin hipertensiune arterială și obezitate. De asemenea, în familiile acestor copii s-au întâlnit mai mule nocivități: stres cronic (părinți divorțați, conflicte cu părinții, colegii de școală, profesorii etc.), precum și expuși fumatului pasiv. Nivelul seric al leptinei (35,4±2,61 vs 7,9±0,23 ng/ml; p

Introducere. Carcinoamele rinofaringiene au atât particularități clinice de diagnostic, de tratament, cât și epidemiologice, morfologice etc. Tumorile se dezvoltă din epiteliul erimatos, care sub influența diferitor factori se malignizează. Carcinomul rinofaringian are o frecvență relativ rară – 4% din patologia oncologică a organelor ORL și 1,0% din totalul tumorilor maligne. Prepondenent se atestă cancerul de tip adenocarcinom – 85%, tumori limfoide – 9%, sarcoame – cca 2% și altele. Scopul lucrării – Evidențierea particularităților clinice, de diagnostic și de tratament ale cancerelor rinofaringiene. Material și metode. Analiza surselor bibliografice tematice naționale și internaționale de specialtate și a fișelor de observație a bolnavilor cu cancer rinofaringian supuși tratamentelor specializate oncologice în instituții specializate timp de 5 ani. Concluzii. Carcinoamele rinofaringiene au particularități clinice, de diagnostic și de tratament. Importantă este evaluarea preclinică, confirmarea diagnosticului și determinarea primei metode a tratamentului – radioterapie, chimioterapie sau chirurgie.

Hemoragia subarahnoidiană (HSA) reprezintă de la 2% până la 7% din accidentele vasculare cerebrale. În 85% HSAeste cauzată de o ruptură anevr ismală, 10% dintre HSA sunt non-anevrismale, non-traumatice, iar 5% se datorează altorcauze vasculare. Factorii de risc cu o rezonanță majoră sunt hipertensiunea arterială și fumatul. Scopul studiului a fost în a determina factorii de risc, evoluția clinică și pronosticul pacienților cu HSA non-anevrismală, non-traumatică. Metode: În perioada decembrie 2019 - martie 2021 au fost selectați 23 pacienți, spitalizați în Institutul de Neurologieși Neurochirugie “Diomid Gherman”. Diagnosticul a fost confirmat prin CT cerebral, Angio-CT și IRM cerebral, iar pentru evaluarea clinică și a pronosticului au fost utilizate scalele Hunt-Hess, WFNS, mFisher, mRankin. Rezultate: Vârsta medie a pacienților incluși în cercetare este de 59,85 ani. Factorii de risc identificați au fost:HTA–20, fumatul–3, DZ–2, obezitatea–3, dislipidemia-2, COVID-19–2, boli autoimune–2. Pronosticul relevat conformscalelor (scorul mediu) a fost: Hunt-Hess grad 2 (2,39), WFNS grad 1-2 (1,78), mFisher grad 1-2 (1,82), mRankin scor1-2 (1,73), 5 pacienți – au dezvoltat vasospasm, 2 pacienți – au decedat. Concluzii: HSA non-anevrismală și non-traumatică, a avut o distribuție egală pe sexe, s-a dezvoltat la adultul de vârstă medie, cel mai frecvent factor de risc fiind hipertensiunea arterială. Comparativ cu femeile, barbații cu HSA spontanăau prezentat o asociere din mai multi factori de risc, rate mai mici de complicații și prognostic mai favorabil.

Articolul prezintă date indicând că în prezent una dintre problemele clinice importante este recidiva tuberculozei (TB)pulmonare la persoanele din grupurile cu risc medical și social. Se relevă frecvența principalilor predictori și determinanțimedico-sociali care au cea mai mare influență asupra situației epidemice în tuberculoză. Și, de asemenea, s-a determinatrolul lor în dezvoltarea, cursul și rezultatele recidivelor.S-a constatat, că caracteristicile identificateale ale recidivelor tuberculozei pulmonare la persoanele cu statut socialdiferit, inclusiv categoriile de populație dezadaptate social, indică necesitatea unor măsuri diferențiate pentru depistareași prevenirea în timp util a acestora. Sunt descrise un plan de acțiuni și o serie de activități axate pe nevoile oamenilor,asigurarea optimizării acordării de îngrijiri antituberculoase și protecție socială a acestor categorii de pacienți.

Conform datelor literaturii prevalența accidentelor cerebrale în circulația posterioară reprezintă 20 30% din toate AVC-urile ischemice. Reprezintă un sindrom clinic asociat cu ischemie la nivelul teritoriului cerebral vascularizat de sistemul vertebrobazilar. Cele mai frecvente etiologii includ: ateroscleroza intrinsecă, cardioembolismul, dolicoectazia vertebro bazilară și disecția arterei cervicale spontană sau posttraumatică, sindromul de furt subclavicular, arterita cu celule gigante, boala Fabry.Scopul cercetării evaluarea și analiza particularităților clinico demografice la pacienții cu accident vascular cerebral în circulația posterioară în cadrul unei cohorte instituționale. Materiale și metode: A fost realizat un studiu retrospectiv de cohortă. Au fost analizate fișele medicale ale pacienților internați cu diagnosticul de accident vascular ischemic (coduri I64, I633) din cadrul registrului electronic instituțional de date al Institutului de Neurologie și Neurochirurgie din octombrie 2017 până în februarie 2022. Au fost selectați 367 pacienții care au prezentat accidente vasculare în teritoriul de vascularizare posterior. Rezultate: Vârsta medie 66.8±10.6 ani, bărbați - 62%, femei - 38%, durata medie de spitalizare 10.3±5.0 zile pat. Din totalul pacienților incluși în studiu 71.4% au fost diagnosticați cu AVC primar și 28.6% recurent. Factorii de risc identificați au fost: HTA - 96.4%, DZ 35.4%, tulburări de ritm cardiac - 34.1%, boala ischemică coronariană - 27.8%, ateroscleroza vaselor magistrale 59.9%, dislipidemie 27.2%, obezitate 18.5%, anamnestic evenimente cerebro-vasculare 24.5%, fumat 6.5%, anamnestic eredocolateral de patologii cerebrovasculare 3.8%. Comorbidități au fost: infecție 10.6%, cancer 3.3%, reumatism 1.6%. Sonodopplerografia vaselor extracraniene şi intracraniene au depistat ateroscleroză stenozantă a vaselor magistrale 60.5%, ocluzie 4.4%, hipoplazia a. vertebrale 13.1%. Imagistica cerebrală: ischemie 77.4%, leucoaraioză 55%, plăci ateromatoase la nivelul sifoanele carotidiene 34.6%, atrofie cerebrală19.9%, focare vechi 17.4% cazuri.Concluzii: Acest studiu descrie spectrul factorilor de risc, caracteristicile clinice și demografice ale pacienților cu accident vascular cerebral ischemic în circulația posterioară extrași din cohorta instituțională.

Rezumat.Embolia pulmonară reprezintă o cauză majoră de mortalitate a pacienților care au suportat accident vascular cerebral și până la 50 % din decesele precoce ale pacienților spitalizați. Tabloul clinic nespecific determină erori de diagnostic și limitarea severă a inițierii tratamentului în timp util.Scopul studiului a fost analiza cazurilor ratate de embolie pulmonară la pacienții tratați cu accident vascular cerebral în cadrul cohortei instituționale prin analiza rezultatelor examinărilor morfopatologice. Materiale și metode. Studiu retrospectiv. A fost studiată Tromboembolia pulmonară ca cauză majoră de deces la pacienții cu accident vascular cerebral, internați în Institutul de Neurologie și Neurochirurgie Diomid în perioada 2017-2020. În studiu au fost incluși 13 pacienți cu diagnosticul confirmat morfopatologic. Rezultate. Studiul a cuprins 5 bărbați (38.5%) și 8 femei (61.5%) cu vârsta medie 65±5.2 ani. La toți pacienții diagnosticul de AVC a fost confirmat prin CT: accident vascular cerebral ischemic a fost stabilit la 6 pacienți (46.8%), AVC hemoragic la 4 pacienți (30.1 % ), dintre care 1 pacient a fost operat (7.7%), AVC cu transformare hemoragică la 3 pacienți (23.1%). Pentru 11 pacienți (84.6%) AVC a fost primar, iar pentru 2 pacienți (15.4%) repetat. Factorii de risc au fost hipertensiunea arterială - 12 pacienți (92.3%), la 8 pacienți (61.5%) obezitatea gradul II-IV, diabetul zaharat -5 pacienți (38.5%), fibrilația atrială la 5 pacienți (38.5%), 1 pacient (7.7%) cu tromboza în alte zone. Diagnosticul morfopatologic a stabilit ca embolia pulmonară a fost cauza de deces în toate cazurile, însă doar 2 (15.4%) pacienți au prezentat simptome specifice. Concluzie. Pacienții cu accident vascular cerebral prezintă un risc crescut de embolie pulmonară din cauza repausului la pat, paraliziei membrelor și factorilor de risc predispozanți, însă doar un mic număr de pacienți sunt diagnosticați în timp util, de aceea este important conștientizarea gravității problemei de către clinician și stabilirea protocoalelor stricte de profilaxie și tratament.

Accidentul vascular cerebral (AVC) la tineri este considerat a fi un eveniment mai puțin frecvent în comparație cu vârstnicii, deși, în ultimele decenii s-a înregistrat o tendință negativă și un debut mai precoce al AVC. Atacul cerebral la tineri reprezintă o problemă actuală de sănătate publică care necesită fortificarea intervenției de prevenire, diagnosticare precoce și management. Scopul prezentei cercetări este de a investiga caracteristicile clinice, factorii de risc și alți manifestări paraclinice la populația tânără care a dezvoltat AVC. Materiale și metode. O analiză multidirecțională a pacienților internați în Institutul de Neurologie și Neurochirurgie „Diomid Gherman” care a inclus persoanele cu vârsta cuprinsă între 18-49 de ani cu diagnostic clinic confirmat de AVC în perioada anilor 2019-2021. Profilurile clinic, paraclinice și sociale ale pacienților au fost analizate cu ajutorul SPSS prin aplicarea statisticii descriptive. Rezultate: AVC primar a reprezentat 67,6% din grupul analizat, majoritatea fiind ischemice, la nivelul arterei cerebrale medii. Factorii de risc care au fost similari cu populația vârstnică, înregistrându-se disfuncții ale ritmului cardiac în 83%, hipertensiunea arterială în 73,2%, obezitatea în 19,6% și diabet zaharat în 14%. Este de remarcat faptul că mai puțin de jumătate dintre pacienți au luat tratament pentru controlul factorilor de risc. Caracteristicile clinice sunt dominate de deficitele motorii – 69,6%, tulburările de vorbire – 35,7%, iar manifestările mai puțin frecvente includ alterarea stării de conștiență sau convulsii. Tomografia computerizată a fost utilizată la majoritatea pacienților (87,5 %) completată suplimentar de rezonanță magnetică în 36,7% și Doppler în 78,8 % pentru a susține și clarifica diagnosticul. Există o serie largă de comorbidități care includ tulburări hematologice, cancer, infecții și tulburări valvulare, reumatism care au contribuit la dezvoltarea accidentului vascular cerebral la adulții tineri. Concluzie: În timp ce în majoritatea cazurilor de AVC la tineri are caracteristici similare cu cele clasice (la vârstnici), există unele tendințe specifice care ar trebui evaluate în timpul managementului acestui grup de vârstă. Profilaxia factorilor de risc este esențială pentru toate grupurile de pacienți cu AVC. Algoritmi specifici de diagnostic și tratament ar ajuta clinicienii să îmbunătățească rezultatele legate de AVC la adulții tineri.

Tromboembolismul venos (TEV) este o complicaţie frecventă a pacienţilor cu cancer, care influienţează evoluţia clinică a maladiei, creşte mortalitatea, reduce calitatea vieţii, interferează cu tratamentul specific. Riscul TEV asociat cancerului este determinat de o serie de factori, care au stat la baza elaborarilor scorurilor de risc. Stabilirea indicaţiilor pentru tromboprofilaxie (TP) şi selectarea pacienţilor oncologici cu risc înalt de TEV cu un raport beneficiu-risc de TP cît mai înalt rămîne o problemă în cercetare. Acest articol face parte din revista literaturii din cadrul proiectului de stat cu cifrul 20.80009.8007.28

Pacienții cu maladii psihice și tulburările mentale și comportamentale au un risc sporit de îmbolnăvire de tuberculoză.Scopul studiului a constat în identificarea particularităţilor și a factorilor de risc de îmbolnăvire de tuberculoză la paciențiicu tulburări mentale şi de comportament. Material şi metodologie: a fost realizat un studiu de tip selectiv, descriptiv, analiticşi retrospectiv în care au fost incluși 71 bolnavi de tuberculoză diagnosticați cu tulburări mentale şi de comportament înregistrați în perioada 2015-2019. Rezultate studiului au stabilit că particularitățile pacienților au constituit sexul masculin (58(81,7%) cazuri), vîrsta între 35 și 64 de ani (48 (67,9%) cazuri). Factorii de risc de îmbolnăvire de tuberculoza au constituitstatutul socio-economic redus (67 (85,9%) cazuri), condițiile paupere de trai – 58 (81,7%) cazuri, contactul tuberculos – 12(16,9%) și patologiile asociate, inclusiv infecția HIV – 11 (15,5%) cazuri. Deși localizarea pulmonară a predominat la 61(85,9%) cazuri, confirmarea microbiologică s-a stabilit doar la 12 (16,9%) cazuri. Succesul terapeutic s-a constatat doar la37 (52,1%) cazuri și decesul a survenit la 20 (28,1%). Concluzionăm, că managementul standardizat al pacienților cu tulbuări mentale și comportament constituie o provocare pentru finalizarea cu succes a tratamentului antituberculos a majorităţiicovîrşitoare a cazurilor, iar individualizarea conform necesităților pacientului va îmbunătăți rezultatul terapeutic.

A fost efectuată analiza impactului factorilor de risc asupra dezvoltării și evoluției BCV în Republica Moldova comparativ cu țările membre ale Societății Europe de Cardiologie care se împart conform statutului de venituri, Moldova fiind clasată ca țară cu venituri mai mici de medii. Analiza a fost efectuată conform Atlas of Cardiology în baza datelor WHO Global Health Observator. Mortalitatea prin afecțiuni cardiovasculare în Republica Moldova este înaltă constant, aproximativ 57-58% în ultimii ani, unul dintre cei mai temuți factori de risc a bolilor cardiovasculare fiind hipertensiunea arteriala crescută, cu o prevalență standardizată de vârstă foarte înaltă >30. Au fost stabilite progrese pozitive în evoluția unor factori de risc. Astfel, Republica Moldova ocupă o poziție avantajoasă față de alte țări membre a SEC după valorile medii mici ale prevalenței hipercolesterolemiei la bărbați şi la femei. Prevalența diabetului zaharat în R Moldova este mică

Hipertensiunea arterială (HTA) esențială – o patologie multifactorială, își poate avea rădăcinile în copilărie. Unii din factorii de risc pot fi prezenți încă din perioada intrauterină, alţii apar în copilărie şi evoluează astfel încât se menţin pe tot parcursul vieţii. Prin urmare, perioada copilăriei este ținta de acțiune a factorilor de risc ai HTA. Totodată, cercetările din ultimul deceniu sunt axate pe identificarea factorilor noi de risc, care să identifice HTA la etape preclinice, pentru inițierea precoce a măsurilor de profilaxie. În acest articol sunt analizate actualizările literaturii de specialitate asupra factorilor de risc tradiționali ai HTA esențiale la copii, precum și rolul hipovitaminozei D și hiperhomocisteinemiei în abordarea copilului hipertensiv