Search

Infecţia cu virusul hepatitei C a atras atenţia cercetătorilor începând cu anul 1970. Cu o istorie nu foarte îndelungată, infecţia cu virusul hepatitei C reprezintă încă o problemă de sănătate publică la nivel mondial, afectând aproximativ 3% din populaţia globului. Modelele experimentale au furnizat date preţioase privind înţelegerea replicării virale. Infecţia cronică cu virus C este în general o boală lent progresivă, caracterizată de persistenţa inflamaţiei la nivel hepatic şi corelată cu apariţia cirozei la aproximativ 20% dintre pacienţi după 20-30 de ani de infecţie. Hepatita cu virus C reprezintă încă o problemă de sănătate publică, însă progresele făcute în privinţa monitorizării şi tratamentului pacienţilor infectaţi sunt cu adevărat notabile şi au îmbunătăţit remarcabil perspectivele asupra acestei boli. [ABSTRACT FROM AUTHOR]

Era antiviralelor cu acţiune directă a schimbat complet tabloul infecţiei cronice cu virusul hepatitei C. Ratele de răspuns virusologic susţinut au depăşit procentul de 90%, dar au apărut alte provocări: persistenţa bolii hepatice, complicaţiile pe termen lung, monitorizarea după vindecare. Noile tratamente au adus avantajul posibilităţii tratării unui număr mai mare de pacienţi (pacienţii cirotici, inclusiv cei cu boală decompensată, cei coinfectaţi HCV-HIV şi cei cu boală renală cronică dializaţi). Experienţa utilizării noilor tratamente este încă scurtă, dar există unele recomandări generale în ceea ce priveşte supravegherea pe termen lung. Acest review îşi propune să discute atât monitorizarea, cât şi evoluţia clinică a acestor pacienţi după obţinerea RVS. [ABSTRACT FROM AUTHOR]