Search

Indicele intimǎ medie carotidian (IMc) este un cunoscut marker subclinic pentru aterosclerozǎ. Fenomenul de recuperare nutriţionalǎ la copiii nǎscuţi mici pentru vârsta gestaţionalǎ (SGA) a fost asociat cu obezitate precoce şi cu riscul dezvoltǎrii sindromului metabolic. Scop. De a determina dacǎ existǎ o asociere între SGA şi IMc; de a stabili valori prag ale IMc la copiii obezi. Material şi metodǎ. Studiul prospectiv a fot derulat pe o perioadǎ de un an (iulie 2012 – iunie 2013). Au fost analizaţi 122 de pacienţi cu obezitate, 96 de pacienţi nǎscuţi cu greutate normalǎ pentru naştere (AGA) şi 26 de pacienţi nǎscuţi cu greutate micǎ pentru naştere (SGA). Ambele loturi au fost omogene din punct de vedere al vârstei, sexului şi indicelui de masǎ corporalǎ (IMC). Folosind curba ROC au fost stabilite valori prag pentru ambele grupe. IMc a fost semnifi cativ mai crescut la lotul SGA (p = 0,0035). Valoarea prag de 0,049 cm pentru IMc a fost obţinutǎ la ambele loturi, cumulat, cu o specifi citate şi sensibilitate crescutǎ. Concluzii. Copiii nǎscuţi SGA se asociazǎ cu risc aterosclerotic. IMc este un cunoscut marker subclinic pentru aterosclerozǎ, fi ind o metodǎ ieftinǎ şi noninvazivǎ. Studii populaţionale extinse sunt necesare în vederea stabilirii unor valori prag în ceea ce priveşte IMc.

The intima media thickness of the common carotid artery (CIMT) is a well-known marker of subclinical atherosclerosis. The “catch-up growth” phenomenon in children born small for gestational age (SGA) has been linked to early onset obesity with the subsequent emergence of metabolic syndrome (MetS). Aim: to determine the association between being born SGA and CIMT, a measure of atherogenesis and to establish cut off values for CIMT in obese children. Material and methods. A prospective study was carried out over a 1 year period (Jul 2012-June 2013). We analyzed 122 obese patients, 96 patients appropriate for gestational age (AGA) and 26 patients SGA. Both groups were matched for age, sex and BMI. CIMT was measured in all the patients. Using ROC curve, cut off values have been obtained for both groups. Results. CIMT in obese children born SGA was signifi cantly increased as compared with obese children born AGA similar age, sex and BMI (p = 0.0035). A CIMT cut off value of 0.049 cm has been obtained with a high sensitivity and specifi city. Conclusion. Being born SGA increases the atherogenic risk. CIMT is a well-known marker of subclinical atherosclerosis and is a noninvasive and inexpensive method for detecting development of subclinical atherosclerosis. Further population studies regarding reference values for CIMT in obese children born SGA and AGA are necessary.

Introducere. În copilărie, hipoglicemia persistentă are un impact negativ major asupra dezvoltării structurale şi funcţionale a creierului. În perioada de sugar, hipoglicemia poate fi forma de prezentare a defi citului de hormon de creştere (GH). Scop. Prezentarea evoluţiei sub tratament substitutiv cu GH în cazul unei fetiţe cu hipoglicemie severă persistentă din perioada de sugar. Material şi metodă. Copilul se internează în clinica noastră la 3 ani în vederea stabilirii etiologiei şi tra tamentului hipoglicemiilor. Am realizat profi lul somatometric, biologic şi hormonal până în momentul prezentării în clinica noastră. Pe lângă somatometrie, am obţinut determinări sanguine metabolice şi hormonale repetate, testul de stimulare a secreţiei de GH cu arginină, radiografi e de vârstă osoasă. Interpretarea rezultatelor a fost îngreunată de tratamentul cu Prednison „a la longue“ (2 ani şi 6 luni), instituit la debutul hipoglicemiilor. Rezultate. Am stabilit diagnosticul de hipoglicemie severă persistentă prin defi cit de GH şi am instituit tratamentul substitutiv. Evoluţia a fost spectaculoasă atât din punct de vedere al simptomatologiei, cât şi somatometric, biologic şi hormonal. Concluzii. Managementul unui copil cu hipoglicemie severă persistentă este difi cil şi impune o abordare complexă. În cazul de faţă, certitudinea diagnostică a venit odată cu evoluţia spectaculoasă sub tratament substitutiv cu hormon de creştere uman recombinat.

Introducere. Sindromul adrenogenital este o boală genetică care are ca rezultat producţia scăzută de cortizol şi aldosteron. Pacienţii de sex masculin cu sindrom adrenogenital pot prezenta tumori adrenotesticulare. Scop. Discutarea caracteristicilor embriologice, clinice şi opţiunilor terapeutice la un adolescent cu sindrom adrenogenital, formă completă. Prezentarea cazului. Prezentăm un adolescent de 16 ani şi 6 luni cu sindrom adrenogenital, cu pierdere de sare. A fost diagnosticat la 6 săptămâni, când a început tratamentul de substituţie cu hidrocortizon. Pentru adaptarea periodică a tratamentului, pacientul a efectuat evaluări clinice, metabolice şi endocrine complete. Datorită suportului familial, a fost un pacient compliant până la vârsta de 14 ani şi 8 luni, când a început liceul şi s-a mutat de acasă. La vârsta de 15 ani şi 6 luni, clinic, se observă creşterea în volum a testiculelor. Ecografi a testiculară confi rmă mase tumorale extinse, neomogene, bilaterale. Profi lul hormonal relevă ACTH şi 17-OH progesteron crescute. Tratamentul a fost realizat prin înlocuirea dozei de noapte de hidrocortizon cu dexametazonă, pentru a prelungi suprimarea ACTH. După un an de tratament, tumorile testiculare au scăzut substanţial în volum. Concluzii. Pubertatea are un impact negativ asupra complianţei la tratament, crescând astfel riscul de tumori adrenotesticulare. Acestea nu sunt maligne, dar pot duce la disfuncţie gonadală şi infertilitate. Este important să se efectueze screening-ul acestor tumori la pacienţii cu sindrom adrenogenital.

Pubertatea este un proces biologic ce presupune modifi cări fi zice şi psihologice majore, la fi nele căruia copilul devine adult. Clinic, debutul pubertăţii este anunţat de apariţia caracterelor sexuale secundare ce evoluează specifi c pentru sexul feminin, respectiv masculin până la forma adultă, trecând prin cele 5 stadii descrise de Tanner. Debutul pubertăţii variază în funcţie de rasă, etnie, localizarea geografi că, condiţii de mediu şi nutriţionale, la populaţia caucaziană situându-se între 8 şi 12 ani. Dezvoltarea sexuală precoce este defi nită arbitrar ca apariţia caracterelor sexuale secundare înainte de vârsta de 8 ani la fete, respectiv înainte de 9 ani la băieţi. Pubertatea precoce se clasifi că în 3 categorii mari: (1) pubertatea precoce gonadodropin dependentă (centrală), (2) pubertatea precoce gonadotropin independentă (periferică), (3) pubertatea precoce parţială. Lucrarea de faţă îşi propune să prezinte sintetic, pentru fi ecare categorie în parte, modul specifi c de apariţie a caracterelor sexuale secundare, modifi cările hormonale şi posibilităţile terapeutice. Urmărirea copiilor longitudinal, anamneza amănunţită, înregistrarea cronologică a semnelor pubertare, măsurătorile somatometrice şi investigaţiile hormonale repetate reprezintă cheia unui diagnostic corect şi premisa unui tratament precoce şi efi cient.

Introducere: Sindromul HAIR-AN este subfenotip al sindromului ovarelor polichistice şi este caracterizat prin hiperandrogenism (HA), insulinorezistenţă (IR) şi acantozis nigricans (AN), asociate cu obezitate. Nu este o boală rară. Incidenţa anuală la nivel mondial este estimată la aproximativ 5% dintre adolescente. Insulinorezistenţa nediagnosticată şi netratată presupune riscuri metabolice pe termen lung, cum ar fi boala coronariană, dislipidemia şi diabetul zaharat. Scop: Prezentăm un caz de sindrom HAIR-AN la o adolescentă, cu evoluţie favorabilă, după un an de tratament. Metodă: Pacienta s-a prezentat la spital la 14 ani şi 10 luni pentru obezitate, acantozis nigricans, hirsutism, acnee şi menstre neregulate. A primit recomandări pentru obezitate şi tratamentul cu metformin, progesteron, ciproteron acetat şi tratament topic local pentru acnee. Trimestrial s-a prezentat la control. Rezultate: Tensiunea arterială a fost normală pentru vârstă. Analizele de laborator au arătat insulinorezistenţă (HOMA-IR = 6,38) şi DHEAS crescut. Ecografi a abdominală a relevat ovare polichistice. După 3 luni de tratament, insulinorezistenţa s-a redus substanţial, în timp ce hirsutismul s-a accentuat, testosteronul şi DHEAS au crescut dramatic, alături de scăderea SHBG. A efectuat RMN-ul abdominal, care a infi rmat prezenţa unei tumori suprarenale sau a unor incidentaloame în abdomen. Am crescut doza metformin (2 g/zi) şi a continuat consilierea pentru a îmbunătăţi pierderea în greutate. După un an, IMC a scăzut cu 6,6 kg/m2 . Insulinorezistenţa şi nivelurile de androgeni au scăzut până aproape de nivelurile de referinţă. Concluzii: Diagnosticul precoce şi tratamentul sindromului HAIR-AN poate îmbunătăţi calitatea vieţii pacientelor şi scade riscul de complicaţii. Pierderea în greutate are un impact major asupra parametrilor metabolici.

Introducere: hipertiroidismul neonatal apare la nou-născuţii din mamă cu Graves Basedow, frecvenţa bolii fi ind de 1:70. Scopul lucrării: sublinierea complicaţiilor ce pot să apară la nou-născuţii proveniţi din aceste mame. Material şi metodă: prezentarea a trei nou-născuţi provenind din sarcini cu risc (mame cunoscute cu Graves) diagnosticaţi cu hipertiroidism neonatal. Starea la internare şi evoluţia cazurilor au fost diferite, în funcţie de tratamentul urmat/sau nu şi de titrul de anticorpi (TSI) al mamei pe parcursul sarcinii. La primul caz, internat la vârsta de o zi cu tireotoxicoză, mama a întrerupt tratamentul pe parcursul sarcinii. La cazurile cu tratament urmat, TSI-ul mamei pe parcursul sarcinii a fost diferit: nou-născutul provenind din mamă cu TSI mare a dezvoltat iniţal hipotiroidism subclinic datorită pasajului transplacentar de antitiroidiene orale, ulterior dezvoltând simptomatologie clinică de hipertiroidism (agitaţie, tahicardie, curbă ponderală staţionară). Tireotoxicoza mamei greu controlabilă medicamentos la cazul trei a infl uenţat dezvoltarea intrauterină a fătului (vârsta gestaţională = 33 săptămâni). TSI-ul relativ mic pe tot parcursul sarcinii a determinat o formă uşoară de hipertiroidism la aces nou-născut. Evoluţia a fost favorabilă cu normalizarea funcţiei tiroidiene; la vârsta de 3 luni anticorpii materni nu au mai fost detectaţi la sugari. Discuţii: Tireotoxicoza la nou-născut constituie o urgenţă; tratamentul antitiroidian la mamă are un rol esenţial; dozele mari cresc riscul hipotiroidismului perinatal. Gravitatea simptomatologiei este dată de titrul de anticorpi (TSI) ce traversează placenta. Concluzii: Monitorizarea nou-născutului provenit din mamă cu boala Graves este esenţială; ea trebuie începută din perioada intrauterină şi continuată până la vârsta de 3-6 luni. Menţinerea eutiroidiei atât la mamă, cât şi la nou-născut este difi cil de obţinut şi necesită o colaborare interdisciplinară.

Introduction: Worldwide, childhood obesity is on the rise. A lot of debate exists within the scientific community regarding the best way to define overweight and obesity in different populations. Currently, three sets of growth references are in use internationally: the 2007 World Health Organization (WHO) growth standards, the International Obesity Task Force (IOTF) reference, and the 2000 Center for Disease Control and Prevention (CDC) growth charts. We examined the impact of using these international growth references on diagnosing obesity in a group of overweight and obese Romanian children. Afterwards, we evaluated the relationship between diagnosed obesity and insulin resistance status. Material and method: We studied retrospectively the observation charts of children who had their insulin levels tested in our hospital's laboratory between January 1st 2008 and December 31st 2009. The study population consisted of 76 children. We analyzed: age, gender, body mass index (BMI), the homeostatic model assessment: insulin resistance (HOMA-IR). We divided the children into two categories according to their HOMA-IR values. We used each of the standards and grouped the study population into two BMI groups: overweight and obese. We used One-Way ANOVA to evaluate the differences between the three definitions. Results: We found significant differences between the WHO and the IOTF and CDC references. The WHO standards identified the least overweight children with insulin resistance. Conclusions: Our study shows that using WHO growth standards may be the proper method to diagnose obese children. A large populational study is needed to establish the proper growth references for our population. [ABSTRACT FROM AUTHOR]

Background: Acanthosis nigricans (AN) is a dermatologic marker of hyperinsulinemia and has been linked with metabolic syndrome in adults. In children, the relationship between AN and different components of the metabolic syndrome has received mixed research results. We investigated whether the clinical and metabolic profile of obese children with AN was different from those without AN. Material and methods: We studied retrospectively the observation charts of children who were evaluated in our clinic for obesity and/or anomalies of glucose metabolism from January 1st 2005 to December 31st 2009. The study population consisted of 52 children. The analyzed data included: age, sex, body mass index (BMI), the presence or absence of AN, systolic and diastolic blood pressure, the results of the oral glucose tolerance test, triglycerides and high-density lipoprotein (HDL) cholesterol levels, baseline insulin, the homeostatic model assessment: insulin resistance (HOMA-IR), glicated hemoglobin. We divided our study population into two groups according to the presence or absence of AN. We used One-Way ANOVA to evaluate the clinical and metabolic differences between the two study groups. Results: We found significant differences between the two groups for BMI, systolic and diastolic blood pressure, triglycerides, HDL cholesterol, baseline insulin and HOMA-IR. Conclusions: Our study shows that AN seems to be linked with most of the features of the metabolic syndrome in children. The relationship of AN and anomalies of glucose metabolism need further testing. [ABSTRACT FROM AUTHOR]