Search

Scopul. Studierea reacțiilor patologice din partea arterei brahiale (AB) la cercetarea funcției endoteliale vasculare (FE) cu aplicarea probei cu hiperemia reactivă (HR) și valoarea lor aplicativă în tratamentul pacienților cu formele grave a BPOC. Materiale şi metode. Au fost examinați 60 bărbați, vârsta medie 47,7±5,11 ani şi durata maladiei 13,0±5,4 ani, cu evoluție de gravitatea medie și gravă (conform criteriilor GOLD). Cercetarea neinvazivă a disfuncției endoteliale s-a efectuat cu utilizarea probei cu hiperemie activă, aplicând Duplex ultrasonor de rezoluție înaltă la aparatul „Logiq S8” („General Electric”, SUA) cu transductor liniar 8,0-10,0 MHz după metodă, propusă de David S. Celermajer [ ]. Diame- trul a. brahiale a fost măsurat inițial şi imediat după decompresie. Disfuncția endotelială se considera atunci când indicelefuncției endoteliale era sub 10%.Rezultate. Analiza datelor dobândite a relevat scăderea considerabilă a FE: indice FE a fost 7,14±11, 22% , cu variații între -15,0% și 29,4%. La 10 pacienți după probă cu HR a fost depistată reacția patologică din partea AB: în locul dilatării endoteliu-dependente solicitate, s-a observat reacția spastică sau negativă (în limitele între 0% și -15,0%). Paralel la toți 10 pacienți au fost vizualitate placi aterosclerotice solitare și pare în a. carotide cu stenoză lumenului în limitele 20-40% fără orice manifestări clinice. Nivelul colesterolului total și LDL-colesterol au fost crescute: 7,5±2,0 mm/l и 4,7±1,8 mm/l respectiv. Nici la unul din 10 pacienți în urma tratamentului ulterior de 5 săptămâni cu perindopril (doza medie 2,9±1,5 mg/zi) sau valsartan (doza medie 54,5±15,4 mg/zi) nu a fost relevate scăderea semnificativă a presiunii sistolice și medii în artera pulmonară.Concluzii. Reacțiile patologice din partea AB la estimarea FE cu aplicarea probei cu HR pot vi utilizate ca un crite- riu eficacității tratamentului ulterior a hipertensiunii pulmonare cu prestarium sau valsartan și pronosticul supraviețuirii pacienților cu formele grave a BPOC.

Analiza literaturii de specialitate demonstrează o creștere a incidenței recidivei tuberculozei pulmonare. În dezvolta- rea recidivei tuberculozei pulmonare un rol important aparține comorbidităților, printre care bolile pulmonare nespecifice au o importanță majoră. Asocierea tuberculozei cu boli pulmonare nespecifice determină prezența unui sindrom de agra- vare reciprocă, caracterizat prin simptome clinice severe.

Obiectiv: Studierea eficacităţii utilizării blocatorului receptorilor AT II Valsartan (V) și inhibitorului enzimei de conversie a angiotenzinei II (ACE) Perindopril (P) asupra presiunii sistolice (PSAP) şi medii (PMAP) în artera pulmonară şi funcţiei endoteliale vasculare (FE) la pacienţi cu bronhopneumopatie obstructivă cronică (BPOC). Materiale şi metode: Au fost examinaţi 31 pacienţi (28 bărbaţi și 3 femei) cu BPOC de gravitate moderată şi severă (conform standardului GOLD), vârsta medie 52,5±4,14 ani - iniţial şi după 5 săptămâni de tratament cu V (doză medie 54,5±15,4 mg) și 31 pacienți, tratați cu P(doză medie 2,9±1,5 mg), utilizând spirometrie, ECG standard, Duplex Color (estimarea FE) și EcoCG cu Doppler. Resultate: Analiza comparativă eficacităţii utilizării V și P n-a relevat agravarea evoluţiei BPOC şi sindromului bronhoobstructiv. După tratamentul efectuat cu V și P s-a constatat ameliorarea semnificativă a FE, paralel cu reducerea considerabilă a PSAP şi PMAP. Conclusii: V și P sunt bine tolerați şi înalt efectivi în controlul HP și FE și funcţiei endoteliale la pacienţii cu BPOC(p=0,002-0,032).

S-a studiat efectul monoterapiei cu inhibitorul selectiv al fosfodiesterazei Sildenafil asupra stării clinice şi funcţionalela pacientă de 21 ani cu hipertensiune pulmonară primară (idiopatică) severă. Sildenafil a fost administrat în doza 50-100mg/zi în perioada de 4 luni, starea clinică şi funcțională a pacientei a fost estimată iniţial şi după fiecare lună de tratament.Analiza retrospectivă a parametrilor hemodinamicii centrale şi cei pulmonare n-a relevat dinamică pozitivă pe nici unindice cercetat, fenomenul acesta poate fi explicat cu refractaritatea individuală a pacientei la acest grup de medicamente.

Estimarea intervalului QT prezintă o importanţă clinică majoră, în special prin faptul, că alungirea ultimului poate să se asocieze cu un risc sporit de deces, inclusiv prin deces subit cardiac în rezultatul dezvoltării aritmiilor ventriculare fatale, inclusiv tahicardiei ventriculare polimorfe ( tahicardiei ventriculare de tip ,,piruet”). Alungirea intervalului QT poate fi congenitală (primară, idiopatică) şi dobândită (secundară). Durata intervalului QT poate creşte prin utilizarea unui şir de preparate medicamentoase. În lucrare sunt prezentate datele contemporane despre valoarea controlului clinic a duratei QT pe fondalul terapiei medicamentoase, sunt prezentate exemple a cazurilor, asociate cu riscul crescut a alungirii QT şi, ca urmare, a dezvoltării aritmiilor ventriculare fatale, lista preparatelor medicamentoase, care potenţial pot conduce la alungirea intervalului QT

În lucrare este prezentat sumarul literaturii, în care se aduc rezultatele cercetărilor consacrate interconexiunii variantelor alele a genelor candidate ale ACE. În analiza pe tema dată au fost incluse publicațiile din mai mult ţări (China, Japonia, Rusia, Marea Britanie, Germania şi alte). Informaţia propusă în sumarul de literatură despre rezultatele elaborărilor științifice căpătate de diferiți autori certifică neidenticitatea lor şi este una discutabilă. Analizând influenţa polimorfizmului genei ACE rezultatele sunt contradictorii. Din diferite cercetări reiese, că în BPOC purtătorii alelei D genei ACE au un nivel mai înalt al presiunii pulmonare, iar rezistenţa fizică a acestor bolnavi este scăzută și boala decurge mai dificil. Lista publicațiilor propuse din bază de informație certifică despre un grad înalt de actualitate în studierea tematicii în cauza. Analiza datelor bibliografice a arătat, că perspectivele şi problematica BPOC rareori este legată de dificultățile diagnosticii precoce, particularităţilor de evoluţie şi terapiei adecvate, necesitatea includerii unei atenționări din partea cercurilor largi a specialiștilor din domeniul medicinii din lumea întreagă. Totodată datele altor cercetări ne vorbesc despre lipsa diferențelor semnificative în repartizarea alelelor I şi D şi evaluării clinice a BPOC. Cercetările genelor candidate ACE în BPOC nu sunt suficiente, iar rezultatele sunt contradictorii.

Scopul: Studierea eficacității utilizării inhibitorului enzimei de conversie a angiotensinei Perindopril în funcție de I/D polimorfismul genei ACE asupra parametrilor funcţionale a respirației pulmonare și presiunii sistolice şi medii în artera pulmonară la pacienţi cu bronhopneumopatii obstructive cronice (BPOC). Materiale şi metode: Au fost examinați 31 de pacienţi (10 - cu genotipul ID, 11 - cu genotipul II și 10 - cu D/D) - 28 bărbaţi și 3 femei cu BPOC, vârsta medie 52,5±4,14 ani şi durata maladiei 14,2±7,4 ani - iniţial şi după 5 săptămâni de tratament cu perindopril, doză medie 2,9±1,5 mg, utilizând spirometrie, ECG standard și Ecocаrdiografiei cu Doppler. Rezultate: Analiza eficacității utilizării Perindoprilului n-a relevat agravarea evoluţiei BPOC şi sindromului bronhoobstructiv. Creşterea semnificativă a permeabilităţii bronşiale paralel cu reducerea considerabilă presiunii sistolice şi medii în artera pulmonară - au fost relevate după tratamentul efectuat. Concluzii: Perindopril este bine tolerat şi înalt efectiv în controlul hipertensiunii pulmonare la pacienţii cu BPOC (II>ID>DD)