Search

Neuropatiile infecţioase reprezintă o cauză importantă de morbiditate, cu răspândire la nivel global. Acestea pot fi determinate de virusuri (HIV, HTLV, HBV, HCV, VZV) sau bacterii (M. leprae, Borrelia Burgdorferi, Corinebacterium diphteriae). Infecţia HIV, cu răspândire deja pandemică, este la originea a numeroase şi variate tipuri de neuropatii periferice. HTLV poate produce, de asemenea, multiple forme de neuropatii, însă răspândirea sa este mai limitată. Nevralgia postzosteriană este o complicaţie de temut, uneori greu tratabilă, a herpesului zoster produs de virusul varicelo-zosterian. Afectarea nervoasă din boala Lyme, destul de controversată, este în cele din urmă o realitate. Lepra şi difteria sunt boli asociate unui standard de viaţă mai scăzut, însă sunt în continuare prezente. O menţiune aparte trebuie făcută cu privire la posibilitatea apariţiei unor neuropatii periferice drept consecinţă a tratamentelor antibiotice utilizate pentru diferite infecţii sistemice, chiar dacă aceste infecţii nu au tropism neural.

Infectious neuropathies are an important morbidity worldwide. These can be caused by viruses (HIV, HTLV, HBV, HCV, VZV) or bacteria (M. leprae, Borrelia Burgdorferi, Corinebacterium diphteriae). HIV infection, already pandemic, is at the origin of many and various peripheral neuropathies. Also, HTLV can produce various neuropathies, but it is more limitedly spread. Postzosterian neuralgia is a fiercely complication, sometimes hard to treat of herpes zoster produced by varicella-zoster virus (VZV). Neurologic involvement of Lyme disease is quite controversial, but it is after all a reality. Leper and diphtheria are associated with a lower standard of living, but still present. A special mention should be done regarding the possibility of occurrence of peripheral neuropathies as a consequence of the use of some of the antibiotics used to treat some infections, even if these infections have no neural tropism. [ABSTRACT FROM AUTHOR]

Eritemul migrator ( EM ) este cea mai comună și recunoscută manifestare clinică precoce a Borreliozei Lyme ( LB ) în Europa. Scop: de a evalua clinic și serologic toți pacienții cu EM și de a corela serologia cu abordarea clinică. Material si metodă: Un studiu prospectiv incluzand toți pacienții care au venit cu EM la Spitalul Clinic de Boli Infecțioase din Cluj - Napoca România între 1 aprilie și 31 august 2011. Am înregistrat date referitoare la: vârstă, sex, intervalul între înțepătura de căpușă și apariția EM, intervalul între apariția EM și prezentarea la spital, serologia (IgM și IgG pentru Borrelia burgdorferi sl) la prezentare și după un an, tratamentul cu antibiotice, durata tratamentului cu antibiotice și evolutia clinică. Rezultate: 44 pacienți cu EM, 2 au avut EM multiplu, 23 bărbați (52 %), cu vârsta medie de 41.3 ani (min 3 ani, maxim 84 ani, in medie 43.5 ani). Serologia la prezentare a fost pozitivă la 15 pacienți pentru IgM și la 9 pacienți pentru IgG cu ELISA și la 13 pentru IgM și la 16 pentru IgG cu WB. După un an de urmărire rezultate pozitive pentru IgM au fost găsite la 14 pacienți cu ELISA și la 11 de pacienți cu WB. IgG a fost pozitivă la 7 pacienți cu ELISA și la 5 cu WB. Intervalul mediu de timp între mușcătura de căpușă și EM nu a fost semnificativ diferit pentru pacienții cu IgM sau IgG negativ sau pozitiv. Intervalul dintre apariția EM și inițierea tratamentului a avut semnificație statistica pentru IgG pozitiv. După un an nu a fost găsită nici o semnificație statistică pentru IgM pozitiv pentru niciunul dintre factorii analizați, în timp ce pentru IgG pozitivitate a fost semnificativ asociată cu vârsta și durata perioadei de incubație. Tratamentul antibiotic si durata acestuia nu au influențat serologia pacienților noastri. Concluzii: Datele noastre aduc dovezi suplimentare că profilul serologic este imprevizibil la pacienții cu Borrelioză Lyme.