Strada. Loc de trecere și petrecere

...Strada – ca un punct de maximă vitalitate, oglindă a timpurilor și a structurilor sociale. Strada, care vorbește, aude, vede, impune, exclude, trăiește, povestește. Înmagazinând un anume trecut, ea este document. Ea este cea care face politică. În stradă s-au instalat ghilotinele. Strada este triumf sau înfrângere. Este recunoaștere oficială a puterii sau opoziție. Pe străzi cad nevinovații. Pe-aici trec coloanele demonstranților. Strada poate fi bucurie și poate fi tristețe. Ea poate fi cântec sau bocet. Pe străzi se dansează la Rio. Pe străzi se cântă la Buenos Aires muzica lui Piazzola. Pe străzi se desfășoară la Havana festivalul afro-caraibean. Strada este marele semn de identitate națională. În același timp, ea e lumea cea largă. În care se întâmplă totul: binele și răul, urâtul și frumosul, emoționalul, raționalul, lacrima și crima, nunta și înmormântarea, muzica de piculină și bubuitul de tun. Vă invit deci să omagiem împreună strada. Să încercăm să configurăm un eseu al zilelor noastre. Totul ne aparține și vă dă despre noi mărturie. La tot ceea ce înseamnă spectacolul străzii participăm, conștient sau inconștient. Totul intră în perspectiva celui care știe să vadă. Tot ceea ce a creat, a distrus, a afirmat și a contrazis omenirea (la fel ca și germenii viitorului ei), se află expus sau ascuns la un colț de stradă.