Search

Pregnancy is a procoagulant state, at risk of developing a pulmonary thromboembolism, due to the physiological increase in coagulant factors and the decreasing of the coagulation inhibitors. These changes have the purpose to protect pregnant women from emergence bleeding in period IV. In order to prevent thrombotic events, it is important to understand the changes to set up a proper prophylactic treatment for pregnant women with an increased risk of thrombosis. It also should be understood that procoagulant status does not disappear at birth and that it remains up to 6 weeks post-partum. This article is set to present the physiological changes that occur during pregnancy at coagulation level. [ABSTRACT FROM AUTHOR]

Introducere. Ventriculomegalia este definită ca o creştere a dimensiunii ventriculilor laterali peste 10 mm la nivelul atriumului (corn posterior al ventriculului lateral). Ventriculomegalia poate fi unilaterală sau bilaterală. Dimensiunea normală a ventriculilor prezintă o diferenţă fiziologică determinată de sexul fetal, fiind uşor mai crescută la feţii de sex masculin în comparaţie cu feţii de sex feminin. Feţii de sex masculin prezentă o ventriculomegalie minoră fiziologică, aceasta fiind de multe ori interpretată greşit. Materiale şi metodă. Monitorizarea ecografică a ventriculilor laterali face parte obligatoriu din screeningul pentru anomalii fetale. Aceştia pot fi monitorizaţi ecografic încă din săptămâna a 15-a, având o dimensiune aproape constantă până la 40 de săptămâni. Ventriculomegalia este împărţită în funcţie de dimensiunea atriumului în trei grade: 10-12 mm - forma uşoară, 12-15 mm - forma moderată şi >15 mm - forma severă. Aceasta poate indica prezenţa unor sindroame genetice sau a diverselor anomalii structurale ale sistemului nervos central. Se recomandă completarea investigaţiilor cu RMN-ul cerebral fetal, amniocenteză şi bilanţ bioumoral complet. Cauzele apariţiei ventriculomegaliei pot fi structurale (stenoza apeductului Sylvius, holoprozencefalie, hidranecefalie, porencefalie, schizencefalie, chist arahnoid etc.), infecţioase (toxoplasmoză, infecţie cu CMV, infecţie cu virusul Zika etc.) şi genetice (trisomia 21, sindrom Walker-Warburg, sindrom Bardet-Biedl, sindrom Meckel, sindrom Joubert). Prognosticul fetal este influenţat de cauza ventriculomegaliei, de gradul acesteia şi de creşterea dimensiunii între evaluările ecografice. Trebuie stabilite cu exactitate gradul ventriculomegaliei şi posibila cauză, astfel încât viitori părinţi să fie informaţi cât mai bine despre prognosticul fetal. [ABSTRACT FROM AUTHOR]

Introducere. Operația cezariană rămâne cea mai frecventă intervenție chirurgicală din domeniul obstetricii și ginecologiei, dar și cea mai veche, iar ultimii ani au dovedit o creștere la nivel global a folosirii ei. Cu toate acestea, încă nu există un consens în ceea ce privește tehnica chirurgicală. Obiective. Propunem prezentarea tehnicii „în 3 fire” MisgavLadach, a avantajelor acesteia și a rezultatelor pe termen scurt, mediu și lung, comparativ cu tehnica operației cezariene clasice PfannenstielKerr. Material și metodă. Studiu comparativ retrospectiv efectuat de-a lungul a 5 ani în Clinica de Obstetrică-Ginecologie a Spitalului Universitar de Urgență „Elias” și evaluarea bazelor de date medicale Cochrane și Medline. Rezultate. Timpul operator, cantitatea de analgezice folosite postoperator, complicațiile infecțioase ale plăgii și apariția sindromului aderențial s-au dovedit mai scăzute în cazul operației cezariene folosind tehnica Misgav-Ladach („în 3 fire”), comparativ cu tehnica clasică PfannenstielKerr. Concluzii. Tehnica „în 3 fire” este mai rapidă, mai bună din punct de vedere al raportului cost/eficiență și al rezultatelor pe termen scurt și lung, motiv pentru care aceasta trebuie implementată pe o scară cât mai largă. [ABSTRACT FROM AUTHOR]

Trombembolismul pulmonar (TEP) reprezintă una din principalele cauze de mortalitate maternă şi fetală în ţările dezvoltate. Managementul TEP asociat sarcinii este dificil de realizat, din cauza sub-/supradiagnosticării şi a investigaţiilor paraclinice ce includ doze de radiaţii nepermise în sarcină. Sarcina reprezintă o stare de hipercoagulabilitate, din cauza modificărilor proteinelor de coagulare. Factorii de risc pot fi antenatali (fertilizare in vitro, diabet gestaţional, vârsta maternă peste 35 de ani, multiparitatea) şi postnatali (fertilizare in vitro, naşterea prin operaţie cezariană, preeclampsie, dezlipire prematură de placentă, placenta praevia). Standardul de aur pentru diagnosticul TEP este reprezentat de scintigrafia V/Q, la gravidele cu Rx normal, fără istoric de astm sau BPCO, iar tratamentul este reprezentat de heparină cu greutate moleculară mică (LMWH), cu profil de siguranţă bun atât matern, cât şi fetal. Managementul tratamentului cu anticoagulante peripartum este reprezentat de stabilirea modalităţii de naştere: naştere vaginală vs. naştere prin operaţie cezariană în cazul unei indicaţii obstetricale. Analiza celor mai relevante serii de cazuri clinice propune un protocol adaptat în funcţie de calea de naştere şi severitatea TEP. Astfel, pentru calea de naştere vaginală, managementul TEP asociat sarcinii presupune heparină nefracţionată ca tratament, datorită timpului scurt de înjumătăţire, iar pentru naşterea prin operaţie cezariană, este recomandat tratamentul cu LMWH, care se opreşte cu 12 ore înainte de intervenţia chirurgicală. În concluzie, în practica medicală, protocolul se modifică în funcţie de vârsta de gestaţie şi severitatea TEP. [ABSTRACT FROM AUTHOR]

Introducere. Operația cezariană rămâne cea mai frecventă intervenție chirurgicală din domeniul obstetricii și ginecologiei, dar și cea mai veche, iar ultimii ani au dovedit o creștere la nivel global a folosirii acesteia. Cu toate acestea, încă nu există un consens în ceea ce privește tehnica chirugicală. Obiective. Propunem prezentarea tehnicii „în 3 fire” Misgav-Ladach, a avantajelor acesteia și a rezultatelor pe termen scurt, mediu și lung, comparativ cu tehnica operației cezariene clasice Pfannenstiel-Kerr. Material și metodă. Studiu comparativ retrospectiv efectuat pe 5 ani în Clinica de Obstetrică-Ginecologie a Spitalului Universitar de Urgență „Elias” și evaluarea bazelor de date medicale Cochrane și Medline. Rezultate. Timpul operator, cantitatea de analgezice folosite postoperator, complicațiile infecțioase ale plăgii și apariția sindromului aderenţial s-au dovedit mai scăzute în cazul operației cezariene după tehnica Misgav-Ladach („în 3 fire”) comparativ cu tehnica clasică Pfannenstiel-Kerr. Concluzii. Tehnica „în 3 fire” este mai rapidă, mai bună din punct de vedere al cost/eficienței și al rezultatelor pe termen scurt și lung, motiv pentru care ea trebuie implementată la o scară cât mai largă. [ABSTRACT FROM AUTHOR]

Introducere. Sarcoamele uterine sunt un grup rar, heterogen, de tumori de origine mezenchimală, reprezentând aproximativ 8% din tumorile maligne uterine. Incidența lor crește odată cu vârsta și este raportată a fi între 0,5 și 2,1 la 100.000 de femei pe an, cu vârste cuprinse între 35 și 64 de ani. Deși comportamentul agresiv al majorității cazurilor este bine cunoscut, raritatea lor și diversitatea histopatologică au contribuit la lipsa de consens asupra factorilor de risc, tratamentului optim și la rezultatele terapeutice slabe. Prezentăm cazul unei paciente de 51 de ani, în premenopauză, care se adresează clinicii noastre pentru mărirea importantă de volum a abdomenului în ultimele trei luni. Intraoperator se constată o voluminoasă formațiune tumorală, cu punct de plecare uterin, de circa 45/40 cm, ce ocupă întreaga cavitate abdominală, precum și trei formațiuni tumorale de consistență moale, de circa 10/5 cm, flotante intraperitoneal. Examenul histopatologic confirmă diagnosticul de leiomiosarcom uterin gigant. Pacienta este adresată postoperator unei echipe multidisciplinare oncologice și se începe tratamentul chimioterapic de urgență. Concluzii. Semnele și simptomele sarcomului uterin sunt nespecifice. Clinica sarcoamelor uterine este dependentă de subtipul histopatologic și de statusul bioumoral al pacientelor. Se pot prezenta ca o masă pelviană cu creștere rapidă, care poate fi însoțită de sângerări vaginale și intraabdominale sau dureri pelviene. Reducția tumorală chirurgicală rămâne de primă intenție. Conduita terapeutică pentru cazurile de sarcom uterin presupune o abordare pluridisciplinară adecvată. [ABSTRACT FROM AUTHOR]

An important criterion for women’s quality of life is an active sexul life, any sexual dysfunction causing its decrease. Radiation-induced vaginal stenosis and MayerRokitansky-Küster-Hauser (MRKH) syndrome cause sexual dysfunction, which is why their treatment is important in order to increase the quality of life. The most well-known and safest method of treatment is neovaginoplasty, which aims at returning the patient a functional vagina. Cervical, uterine, vaginal or anorectal neoplasm treated with pelvic radiation therapy and/or brachytherapy has as a complication vaginal stenosis. Two-thirds of all patients treated with pelvic radiation therapy/brachytherapy develop vaginal stenosis in the first year. Pelvic radiation therapy causes vaginal fibrosis, which in turn leads to stenosis of varying degrees. Depending on the degree of stenosis, the patient may have dyspareunia, postcoital vaginal bleeding, or in the case of a complete vaginal stenosis, she may experience the impossibility of sexual contact. Mayer-Rokitansky-Küster-Hauser syndrome occurs in 1 in 4,500 girls and affects mainly the reproductive system, being characterized by the absence of the development of the uterus, vagina, or both. The most common diagnosis is made around the age of 16 years old, when the patient goes to the doctor for primary amenorrhea. The patients diagnosed with MRKH syndrome characterized by complete or partial absence of the vagina have sexual dysfunctions, from dyspareunia to the impossibility of sexual intercourse. In the absence of treatment, the two pathologies lead to a poor quality of life, which is characterized by both physical and mental suffering. In conclusion, in both vaginal stenosis and MRKH syndrome, neovaginoplasty plays an important role in increasing the quality of life, and for this reason, several surgical techniques are described. [ABSTRACT FROM AUTHOR]

Endometrioza a fost descrisă prima dată în anii 1800. Până în prezent au fost elaborate mai multe teorii ale genezei de leziuni endometriozice. Au fost demonstrate corelații între severitatea durerii și gradul de invazie a endometriozei în țesuturi, precum și privind statusul imunoinflamator. Sistemul nervos, prin implicarea filetor nervoase nociceptive, este direct implicat în patogeneza durerii din endometrioză, iar leziunile de endometrioză profundă sunt considerate singurele asociate constant cu durerea cronică pelviană. Printre sediile endometriozei extrapelviene se numără: peretele abdominal cicatriceal sau indemn, tractul urinar, tractul gastrointestinal, cavitatea toracică, sistemul nervos central. Dintre sediile extrapelviene, endometrioza toracică reprezintă un caz frecvent, sindromul de endometrioză toracică fiind descris prima dată de Barnes în 1953, iar endometrioza peretelui abdominal este cea mai frecventă formă extrapelviană. Vom prezenta o serie de cazuri rare de endometrioză extrapelviană ce vor ilustra importanța problemei, precum și necesitatea abdordului pluridisciplinar al acestei patologii complexe. [ABSTRACT FROM AUTHOR]