Search

Laryngocele represents an abnormal invagination of the mucous membrane from the Morgagni laryngeal ventricle, being filled with air and communicating with the laryngeal inlet. The symptoms are intermittent, with recurrent episodes of dysphonia and airway insufficiency. Exceptionally, the wall of the cyst could become malignant. This case was reported given the association between laryngeal carcinoma and external laryngocele. [ABSTRACT FROM AUTHOR]

Background. Nowadays the newest method of nutrition in patients with head and neck carcinomas is the use of percutaneous endoscopic gastrostomy. Aim. Since 2012 we have actively implemented the use of Nutrison administered on PEG before and after the surgical removal of laryngeal or pharyngolaryngeal carcinomas.Material and method. We conducted a prospective descriptive study on 54 cases that benefited from prophylactic PEG placement. Results. Among the cases included in our study 28 underwent total laryngectomy with bilateral removal of lymph nodes, 23 patients required pharyngo-laryngectomy, 2 cases presented invading tonsilar carcinomas and 1 case with esophageal neoplasm received PEG for palliative purpose. Conclusions. The use of PEG is cost efficient lowering the number of in hospital stay days, permits the treatment of complex cases with multiple comorbidities and actively prevents the development of pharyngocutaneous fistulae. [ABSTRACT FROM AUTHOR]

Introducere. Cel mai des folosite modalităţi de reabilitare fonatorie disponibile pentru pacientul român sunt laringofonul si butonul fonator. Deşi au fost dezvoltate instrumente de analiză a calităţii vieţii pre- şi postoperator, în ceea ce priveşte funcţia fonatorie nu există algoritme clare pentru aplicarea uneia dintre cele două metode de reabilitare, fiind de cele mai multe ori o problemă de disponibilitate sau de preferinţă a pacientului. Material şi metodă. Am analizat un grup de 50 de pacienţi care au beneficiat de reabilitare fonatorie post-laringectomie totală prin inserţie de buton fonator de tip Provox Vega. Baza de date a cuprins vârsta, sexul, mediul de provenienţă, statutul social, nivelul educaţional, gradul şi perioada de utilizare a protezei. Toate cazurile au suferit montarea butonului fonator per secundam, şi nu simultam laringectomiei totale. Există pacienţi care nu folosesc maximal proteza vocală sau chiar abandonează' acest dispozitiv uneori în favoarea laringofonului. Am încercat să analizăm care sunt factorii ce duc la acest scenariu. Rezultate şi concluzii. Dintre aceştia, un număr de 6 pacienţi nu au utilizat maximal proteza vocală sau chiar au solicitat extragerea butonului fonator şi ulterior au adoptat folosirea laringofonului. Nici unul nu a fost de sex feminin şi to ţi proveneau din mediu rural. Patru dintre ei aveau studii medii, iar doi nu beneficiau de sprijin familial activ. Propunem un algoritm de selecţie a pacienţilor care ar beneficia maximal din inserţia butonului fonator sau care altfel ar utiliza mai degrabă laringofonul. [ABSTRACT FROM AUTHOR]

Introducere. Atât rinoplastia deschisă, cât şi cea închisă presupun manevre comune, dar şi procese influenţate de însăşi calea de abord aleasă. O analiză preoperatorie atentă este necesară pentru a înţelege cum fiecare abordare afectează percepţia chirurgului asupra anatomiei, limitele sau oportunităţile chirurgicale, precum şi gradul de control asupra rezultatului final. Un specialist care se axează numai pe una dintre tehnici evident face un compromis în cazul unora dintre pacienţi. Material şi metodă. Vom prezenta o serie de cazuri pornind de la simplu lâ complex ce au beneficiat de rinoplastie estetică şi funcţională. Vor fi subliniate avantajele şi dezavantajele utilizării tehnicii închise sau deschise. De mare importanţă este natura funcţională a rinoplastiei, fapt ce păzeşte chirurgul de iminenţa complicaţiilor şi malpraxisului. Este controversată abordarea pacienţilor ce pot suferi de tulburări de dismorfism corporal şi care din anamneză se adresează chirurgului estetician pentru diverse proceduri în diferite regiuni anatomice. Rezultate şi concluzii. Recent, comparaţia dintre cele două tehnici a început s'ă dispară, prin formarea unei mase critice de specialişti ce stăpânesc în egală măsură ambele tehnici, fapt ce le permite sa le combine sau chiar să transforme o procedură în alta. însă rămâne ca axiomă că procedura deschisă este utilizată mai ales de tânărul specialist în perioada de acumulare a experienţei şi încrederii necesare abordării tehnicii închise. [ABSTRACT FROM AUTHOR]

introducere. Complicaţia cea mai redutabilă în cadrul evoluţiei postoperatorii a pacientului laringectomizat este reprezentată de dezvoltarea unei fistule faringo-cutanate, evident exceptând scenariul recidivei tumorale. Povara dezvoltării unei astfel de fistule este dublă: a pacientului prin faptul că nu se mai poate alimenta corespunzător şi îi scade calitatea vieţii, dar şi a sistemului medical prin faptul că pacientul nu îşi mai poate continuă programul de tratament oncologic, anulând eforturile deja depuse în vederea vindecării lui şi solicitând resurse materiale suplimentare până la rezoluţia fistulei. Material şi metodă. Am implementat activ utilizarea gastrostomei endoscopice p'ercutanate (PEG) ca modalitate de alimentare postoperatorie a pacienţilor laringectomizaţi în plus faţă de metodele deja utilizate în examenul clinic (sonda nazogastrică şi gastrostoma clasică). Pentru a putea oferi pacienţilor opţiunea utilizării preoperatorii a PEG sunt necesare colaborarea directă cu o secţie de chirurgie generală şi un serviciu de endoscopie digestivă cu personal experimentat şi supraspecializat. Rezultate şi concluzii. Utilizarea PEG a prevenit activ prelungirea duratei de spitalizare a pacienţilor, a prevenit apariţia fistulelor faringo-cutanate prin excluderea sondei nazogastrice cu efect iritativ la nivelul anastomozei faringo-esofagiene. Montarea preoperatorie a PEG s-a dovedit cost-eficientă prin faptul că a prevenit apelarea la resortul chirurgiei generale în vederea efectuării unei gastrostome clasice. Gradul de fistulizare în cadrul sublotului de pacienţi ce a beneficiat de sondă nazogastrică a fost de 19,46%, pe când în cazul sublotului de pacienţi ce a beneficiat de PEG s-a dovedit a fi mult mai mică, de 7,40%. [ABSTRACT FROM AUTHOR]

Introducere. Patologia tumorală nazo-facială necesită utilizarea unor procedee de reconstrucţie ce implică colaborarea unor echipe interdisciplinare ce reunesc specialişti de chirurgie plastică, otorinolaringologie şi chirurgie oro-maxilo-facială. Material si metodă. Vom ilustra prin cazuistica proprie toate procedurife de reconstrucţie pornind de la simplu la complex: de la sutura în „Z" la lamboul migrat bilobat etc. Trebuie respectate unităţile morfo-funcţionale de la nivelul regiunii nazo-faringiene prin prisma densităţii specifice de elemente anatomice. Cazurile cele mai complexe necesită reconstrucţii cu lambouri libere migrate locoregionale, precum şi substrat de rezistenţă prin montarea de materiale protetice. în fiecare caz se vor sublinia avantajele şi dezavantajele diferitelor tehnici de reconstrucţie, cu atât mai mult cu cât nu există o reţetă standard şi rezultatul final este direct dependent de experinţa echipei chirurgicale. Rezultate şi concluzii. Pacientul cu patologie tumorală nazo-facială este, de cele mai multe ori, victima pasării responsabilităţii între diferite specialităţi, când de fapt acestea ar trebui să conlucreze în vederea oferirii unui rezultat rezecţional în primul rând funcţional şi în limita unei calităţi a vieţii corespunzătoare şi a unui aspect estetic necesar integrării sociale complete. [ABSTRACT FROM AUTHOR]